15 pietre preţioase evoluţioniste
15 pietre preţioase evoluţioniste - stramosi ai balenelor PDF Imprimare Email
Marţi, 17 Martie 2009 09:13
Index articol
15 pietre preţioase evoluţioniste
1. Strămoşi ai balenelor trăind pe uscat
2. Din apă pe uscat
3. Originea penelor
4. Istoria evoluţionistă a dinţilor
5. Originea scheletului vertebratelor
6. Selecţia naturală în speciaţie
7. Selecţia naturală la şopârle
8. Un caz de co-evoluţie
9. Dispersie diferenţială la păsări sălbatice
10. Supravieţuire selectivă la peştii Guppy sălbatici
11. Istoria evoluţionistă contează
12. Cintezele lui Darwin din Galapagos
13. Microevoluţia întâlneşte macroevoluţia
14. Rezistenţa la toxine la şerpi şi scoici
15. Variaţia împotriva stabilităţii
Toate paginile

 

1 Strămoşi ai balenelor trăind pe uscat

Fosilele oferă indicii cruciale pentru evoluţie deoarece dezvăluie de multe ori forme remarcabile ale unor vieţuitoare care au dispărut demult de pe Pământ. Unele dintre ele documentează evoluţia chiar în plină acţiune, înregistrând vieţuitoarele migrând dintr-un mediu în altul. Balenele, de exemplu, sunt adaptate extraordinar pentru viaţa acvatică şi sunt aşa de milioane de ani. Dar, ca şi noi, sunt mamifere. Respiră aer şi nasc pui vii pe care-i alăptează. Dovezile sugerează că mamiferele au trăit la început pe uscat. Daca aşa stau lucrurile, atunci strămoşii balenelor au luat-o pe calea apei la un moment dat.

Din fericire, avem numeroase fosile din primii aproximativ 10 milioane de ani ai evoluţiei balenelor. Acestea includ câteva fosile ale unor vieţuitoare acvatice precum Ambulocetus şi Pakicetus, care au caracteristici acum existente doar la balene - în special în anatomia urechii - dar care au şi membre precum cele ale mamiferelor ce trăiesc pe uscat şi din care în mod clar au derivat. Practic, aceste vieţuitoare hibride erau deja balene. Ceea ce lipsea era începutul istoriei: vieţuitoarele care au trăit pe uscat şi din care balenele au evoluat.

O lucrare publicată in 2007 probabil că a identificat acel grup. Numite raoellide, aceste vieţuitoare acum dispărute ar fi arătat precum nişte câini foarte mici, deşi erau mult mai apropiate de paricopitate - grup care include vaca, oaia, cerbul, porcul şi hipopotamul. Dovezile moleculare au sugerat de asemenea că balenele şi paricopitatele împărtăşesc o conexiune evoluţionară profundă.

Studiul detaliat al lui Hans Thewissen de la Colegiul de Medicină şi Farmacie de la Universitatea Nord-Est Ohio din Rootstown şi al colegilor lui, arată că o raoellidă, Indohyus, este asemănătoare cu balenele, dar diferită de celelalte paricopitate în ceea ce priveşte structura urechilor şi a dinţilor, grosimea oaselor şi compoziţia chimică a dinţilor. Aceste indicii arată că această vieţuitoare de mărimea unui raton îşi petrecea o mare parte a timpului în apă. Insă raoellidele aveau o dietă total diferită de cea a balenelor, asta sugerând că impulsul de a lua calea apei ar fi putut fi influenţat de perspectiva unei schimbări a dietei.

Acest studiu demonstrează existenţa potenţialelor forme tranziţionale în resturile-fosile. Multe alte exemple ar fi putut fi prezentate, şi există toate motivele pentru a considera că multe altele aşteaptă să fie descoperite, mai ales în grupurile care sunt foarte bine reprezentate printre resturile-fosile.

Referinţă

Thewissen J.G.M., Cooper L.N., Clementz M.T., Bajpai S., Tiwari B.N., Nature 450, 1190-1194 (2007)

Resurse suplimentare

Thewissen J.G.M., Williams E.M., Roe L.J., Hussain S.T., Nature 413, 277-281 (2001)
de Muizon C., Nature, 413, 259-260 (2001)
Novacek M.J., Nature, 368, 807 (1994)
Zimmer C., At The Water’s Edge (Touchstone, 1999)
Material video despre munca de cercetare a lui Thewissen:
www.nature.com/nature/videoarchive/ancientwhale
Pagina web a autorului
Hans Thewissen: www.neoucom.edu/DEPTS/ANAT/Thewissen



 

Login



Concurs

460 membri.